Termenul de comunitate este definit ca reprezantând un grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune (definiţie preluată din Dicţionarul explicativ al limbii române). Deşi pare o noţiune destul de simplă, cu o definiţie care încape pe un rând, în spatele ei se ascund câteva înţelesuri care nu sunt întotdeauna vizibile la prima vedere. Să presupunem că avem un grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune care sunt aleatoriu distribuiţi pe un anumit teritoriu. Ne punem întrebarea dacă acest grup de oameni formează o comunitate. Răspunsul care ne vine foarte repede în minte este unul afirmativ deoarece problema care am pus-o este exact definiţia unei comunităţi aşa cum am enunţat-o anterior.

Datele problemei nu s-ar schimba cu nimic dacă în loc sa distribuim aleatoriu grupul de oameni i-am pune într-un acelaşi loc. Exemplul şi definiţia anterioare nu sunt, probabil, ceea ce majoritatea dintre noi înţeleg prin noţiunea de comunitate. Pentru a clarifica problema este necesar să mai adăugam acele câteva elemente care nu sunt uşor vizibile în definiţie, deci vom încerca să-i întregim înţelesul. Un prim aspect este legat de conştientizarea individului că aparţine unei anumite comunităţi, deci că el este un membru. Acest lucru determină individul resprectiv să aloce o parte din efortul (energia) lui comunităţii. Pentru ca o comunitate să beneficieze de contribuţia unui membru şi invers este necesară existenţa unor modalităţi de interacţiune (comunicare) ce permit flux dublu: membru - comunitate şi comunitate - membru. Un ultim aspect ce ar trebui menţionat este comunicarea efectivă. Prin aceasta înţelegem schimbul efectiv dintre emiţător şi receptor, unde membrul şi comunitatea se pot afla în oricare dintre cele doua ipostaze. Cu aceste trei elemente adăugate noţiunii de comunitate problema grupului nostru de oameni, formulată anterior, poate fi rezolvată. Vom spune deci că un grup de oameni care au interese, credinţe sau norme de viaţă comune formează o comunitate doar dacă sunt îndeplinite şi cele trei cerinţe de care am vorbit: conştientizarea individului, posibilitatea interacţiunii şi efectuarea comunicării propiu-zise.

O alta întrebare care o putem pune este: sunt, sau nu, comunităţile necesare? Răspunsul la această întrebare îl obţinem dacă ne uităm în jurul nostru şi  observăm sumedenia de comunităţi existente: de la cele cu câţiva membri la cele cu milioane de membri, de la cele locale la cele care au membri de pe tot cuprinsul globului, de la cele care unesc oameni care suferă de o anumită boală la cele care sunt formate din oameni care au succes în afeceri, de la cele care unesc oameni dintr-o anumita profesie la cele care unesc oameni de o anumita credinţă şi lista ar putea continua. Deci, raspunsul la întrebarea anterioară este: da, sunt necesare şi am putea adăuga că probabil sunt singura cale spre evoluţie. Dacă o comunitate este o cale spre evoluţie oare nu cumva există ceva care sa accelereze sau frâneze acest proces. Răspunsul este, evident, unul afirmativ, iar în continuare vom da exemplu de două reguli care sunt esenţiale în evoluţia unei comunităţi. Prima ar putea fi formulată astfel: numai dăruind primeşti. Cu alte cuvinte pentru a primi este necesar ca mai întâi să dăruieşti. Cu cât dăruieşti mai mult cu atăt primeşti mai mult. La această regulă membrul şi comunitatea se pot afla în oricare din ipostaze. A doua regulă spune că binele comunitaţi înseamnă binele membrilor, deci trebuie urmărit cu prioritate binele comunităţii. Comunităţile care respectă aceste reguli beneficiază de două mari avantaje. Primul se referă la faptul ca energia finală a comunităţii este mai mare decât suma energiilor indivizilor care fac parte din aceasta. Altfel spus, ţinând cont de faptul că fiecare câştig al unei comunităţi este un câştig pentru fiecare membru al ei, putem spune că o comunitate este calea prin care un individ poate realiza ceea ce nu ar fi putut niciodată de unul singur. Al doilea avantaj se referă la faptul că numai comunitatea oferă un teren fertil care să permită o dezvoltare puternică a vârfurilor. Pentru a înţelege mai bine acest aspect putem face o comparaţie cu încercarea de a construi o clădire al cărei vârf să fie situat la cea mai mare altitudine faţă de nivelul mării. Evident, soluţia nu se obţine încercănd să construieşti o clădire cât mai înaltă, ci construind-o pe un loc cât mai în înalt.

O ultimă întrebare care se poate pune este: ce folos au cele scrise până acum şi ce caută pe acest site? Raspunsul este la fel de simplu ca şi la întrebările anterioare. Cele scrise pâna acum fac parte din proiectul Noi topografii al cărui scop principal este crearea unei comunităţi profesionale online a topografilor din România. Site-ul de faţă este o componentă care, aşa cum arătat mai înainte, nu poate lipsi din înţelesul noţiunii de comunitate. Mai exact el reprezintă modalităţile de interacţiune (comunicare).

Este eviednt că proiectul Noi topografii poate fi îmbunătăţit şi că trebuie să se întâmple acest lucru. De fapt, aici trebuie sa interveniţi dumneavoastră. Primul lucru, şi cel mai uşor, pe care aţi putea să-l faceţi este să vă înregistraţi in comunitatea Noi topografii.